Botez (I)

Dimineață mi-am dat seama
că nu-mi place numele meu,
astfel că, de astăzi
numele meu este VERS!
Eu aduc speranța,
eu însemn răbdare,
eu mențin echilibrul,
eu sunt sufletul tău în viață!

Numele meu este Vers.
Trăiește viața
și cu fiecare pas pe care-l faci,
stabilește echilibrul!
Vânează răbdarea
și-n calea ta spre adevărul ființei,
plantează speranța!

Numele meu este vers …

Draft

Fericirea nu este un obiectiv de atins, ci un mod de viață.

 „Nu am răspuns pe loc, dar m-ai pus pe gânduri.  
Asta e doar părerea mea, și aș vrea să fie tratată ca atare…
Cred că una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntăm este faptul că nu acceptăm sau nu înțelegem că suntem diferiți.  Pentru că nu suntem capabili să acceptăm diversitatea, ajungem să judecăm. Punem la îndoială judecățile de valoare ale celorlalți, crezând că ale noastre sunt cele corecte, adevărate. E ok să fii original, diferit, și nu e neapărat o nebunie (năzdrăvănie, necuviință sau cum vrei să îi spui) să faci lucrurile altfel.
”Everything has beauty, but not everyone sees it.” Confucius
Acum,  ce voiam să spun … pentru unii fericirea e un obiectiv (ceea ce din punctul meu de vedere e trist) și poate pentru alții e un mod de viață. Nu asta ne interesează.
Cred că trebuie să încetăm să ne mai raportăm la alte persoane și să încercăm să găsim singuri răspunsuri la întrebările care ne frământă.
„Trust your gut!”
Răspunsul cel mai bun pentru tine, îl găsești tot în tine. Și dacă nu îl găsești acum, nu-i grabă.  
„Adevărul tău nu e adevărul lor”…€“  cred că vorba asta se aplică foarte bine și aici. Fericirea ta nu e și fericirea lor.
Nu e important să știi dacă fericirea e un obiectiv sau un mod de viață; și nu e important ce cred alții despre asta.  E ceea ce vrei tu să fie pentru tine.
E important să găsești tu ceea ce te face fericit.
Pentru ce te trezești dimineața?
Ce îți place să faci?
Ce te vezi făcând peste 10 ani?
Ce lucru ți-a captat atenția astăzi?
Ce ți-a adus zâmbetul?
Ce îți aduce mulțumire/împlinire?
Ăștia (cred eu) sunt indicatorii pe care îi căutăm.
Când ai să le găsești răspuns ai să știi … nu doar ce e fericirea, ci și care îți sunt obiectivele. Pentru că atunci când găsești ceva ce te face fericit, faci tot posibilul să ajungi din nou acolo. Și abia atunci ai un mod de viață.
Acum, ce cred eu …
Nu fericirea e un obiectiv, dar îndeplinirea obictivelor pe care ți le-ai stabilit îți aduce fericirea. Poți să îți stabilești obiective pe termen scurt sau/și obiective pe termen lung, astfel o să ai parte de bucurii în fiecare zi. (dacă ești suficient de motivat-alt punct important)
Dacă pentru mine lucrurile mărunte sunt importante, dar pentru alții sunt nesemnificative, ce înseamnă asta: că sunt o persoană mediocră?   mă gândesc: “ceva e greșit la mine.”
Ce? și De ce?
E greșit, pentru că nu sunt ca ceilalți. Pentru că nu gândesc și nu fac ceea ce fac alții.  
Ce e greșit?
Faptul că pe mine lucrurile mărunte mă fac fericită?
Când o să te privești pe tine atât din interior cât și din exterior (privind din exterior tot spre interior), și o să îți placă ce ai făcut din/cu tine ai să înțelegi că nu contează ce spun/cred ceilalți, și nu contează că lucrurile mari pentru tine sunt mărunte pentru ei.

Așadar, îndepărtează-te o clipă de oameni și părerile lor, și stabilește-ți prioritățile și opiniile. Găsește ceea ce te face fericit, și fă în așa fel încât viața ta să ducă într-acolo.”

(Iubește și fii fericit!)

despre tine

Am scris despre tine
de nenumărate ori.
Ai fost în gândul meu,
și dragostea de tine mi-a încolțit în inimă.
S-a stins în versuri,
și numai în ele o mai găsesc.

Mi-e dor!
Mi-e dor să uit de mine,
cu gândul la tine!
Mi-e dor să adorm ascultându-te…
să-mi fie lumină dragostea ta,
și să mă hrănesc nebunește
cu albastrul ochilor ce n-au mințit nicicând!
Mi-e dor să colindăm apusul în cuvinte,
să numărăm stelele pe care le-am creat
când ne-am întâlnit întâia oară!
Mi-e dor de sufletul tău … acasă!

(Când te trezești, să nu încetezi să visezi!)

Februarie

Chiar dacă e pe sfârșite, în seara asta miroase a iarnă. În ciuda faptului că soarele a frământat zile la rând zăpada, care aproape nu se mai vede, mie îmi miroase a iarnă.
Ca în copilărie, când ieșeam la săniuș; ca în diminețile geroase când mergeam la școală. Așa … curat, profund! De nedescris.
E un moment unic, încărcat cu amintiri neprețuite.
În seara asta, pentru câteva clipe timpul nu mai e timp. Nu se mai scurge și nu se mai măsoară.
Totul e ca altădată chiar dacă e o seară ca multe altele.

Încă puțin …

(Totul depinde de felul cum privești lucrurile!)